Istoria Coreei de Sud

În 1945, după înfrângerea Japoniei în războiul din Pacific, regiunea coreeană care fusese teritoriul său a fost ocupată de forțele americane și sovietice .Doi ani mai târziu, Coreea de Sud și-a declarat independența față deJaponia ca Republica Coreea.Acest lucru a fost recunoscut oficial de Japonia când a aprobat independența regiunii coreene în temeiul Tratatului de pace de la San Francisco în 1952, făcând-o o națiune pe deplin independentă și suverană conform dreptului internațional.Acest lucru a dus la împărțirea Coreei în două zone de ocupație - una administrată de Statele Unite și cealaltă de Uniunea Sovietică - care trebuia să fie temporară.Cu toate acestea, când Statele Unite ale Americii, Regatul Unit , Uniunea Sovietică și China nu au reușit să cadă de acord asupra unui singur guvern pentru peninsulă, în 1948 au fost stabilite două guverne separate cu ideologii opuse: Republica Populară Democrată Coreea (RPDC) aliniată de comuniști și Prima Republică Coreea aliniată la vest.Ambii pretindeau că sunt guvernul legitim al întregii Corei.

Guvernul militar al armatei Statelor Unite în Coreea (USAMGIK) a fost responsabil de jumătatea de sud a Peninsulei Coreene de la 8 septembrie 1945 până la 15 august 1948. Țara în acest timp se confrunta cu dificultăți politice și economice din cauza unei varietăți de motive.Efectele negative ale ocupației japoneze au fost încă prezente în zona ocupată, precum și în nord.Oamenii nu au fost mulțumiți de sprijinul acordat de USAMGIK guvernului colonial japonez anterior, de păstrarea foștilor guvernatori japonezi ca consilieri, de nesocotirea față de populara Republică Populară Coreea și de sprijinul lor pentru alegerile Națiunilor Unite care au dus la divizarea țară.În plus, armata americană nu era bine echipată pentru a gestiona țara, deoarece nu cunoșteau limba sau situația politică, ceea ce duce la consecințe nedorite ale politicilor lor.Afluxul de refugiați din Coreea de Nord (estimată la 400.000) și de reveniți din străinătate a adăugat instabilitate.

Revolta de toamnă din 1946 a fost o serie de proteste și demonstrații care au avut loc în Coreea de Sud împotriva Guvernului Militar al Armatei Statelor Unite din Coreea (USAMGIK).Aceste proteste au fost declanșate de sprijinul USAMGIK față de fostul guvern colonial japonez și de decizia lor de a-i păstra pe foștii guvernatori japonezi ca consilieri, precum și de nesocotirea lor față de populara Republică Populară Coreea.Protestele au fost, de asemenea, un rezultat al tulburărilor economice și politice cu care s-a confruntat țara după cel de-al Doilea Război Mondial și divizarea Peninsulei Coreene.Revolta de toamnă a dus la o represiune a USAMGIK, care a dus la arestarea și întemnițarea multor lideri și activiști coreeni.Revolta de toamnă este considerată un eveniment semnificativ din istoria Coreei de Sud, deoarece a marcat prima rezistență populară la scară largă împotriva guvernării USAMGIK și a fost un precursor al mișcărilor politice și sociale mai mari care au apărut în anii următori.

Revolta Jeju a fost o rebeliune populară care a avut loc pe insula Jeju, Coreea de Sud, din 3 aprilie 1948 până în mai 1949. Revolta a fost declanșată de decizia guvernului recent înființat al Republicii Coreea de a organiza alegeri controversate. pentru o Adunare Națională, pe care mulți din Jeju au văzut-o ca o falsă care ar exclude din procesul politic grupurile de stânga și progresiste.Rebeliunea a fost condusă de grupurile de stânga și progresiste care erau împotriva guvernului.Guvernul a răspuns trimițând armata pentru a zdrobi rebeliunea, care a dus la o represiune brutală care a făcut mii de oameni morți și mulți alți răniți.Reprimarea a fost marcată de ucideri în masă, tortură, violuri și dispariții forțate a zeci de mii de oameni, majoritatea civili suspectați că sprijină rebeliunea.Revolta de la Jeju este considerată un capitol întunecat din istoria Coreei de Sud și este încă un subiect sensibil și astăzi.

Prima Republică Coreea a existat din august 1948 până în aprilie 1960 și a fost guvernul Coreei de Sud.A fost înființată la 15 august 1948, după transferul puterii de la guvernul militar al armatei Statelor Unite , care guverna Coreea de Sud de la sfârșitul dominației japoneze în 1945. Acesta a fost primul guvern republican independent din Coreea, Syngman Rhee fiind ales ca prim președinte al Coreei de Sud în mai 1948, iar Adunarea Națională de la Seul adoptând prima constituție în iulie același an, care a instituit un sistem de guvernare prezidențial.Prima republică a pretins că are autoritate asupra întregii Coreei, dar a controlat doar zona de la sud de paralela 38 până la sfârșitul Războiului Coreean în 1953, după care granița a fost schimbată.Prima republică a fost marcată de stăpânirea autoritară și corupția lui Rhee, dezvoltarea economică limitată, anticomunismul puternic și, la sfârșitul anilor 1950, creșterea instabilității politice și a opoziției publice față de Rhee.Revoluția din aprilie din 1960 a dus la demisia lui Rhee și la începutul celei de-a doua Republici Coreea.

Masacrul de la Mungyeong a fost o crimă în masă care a avut loc pe 24 decembrie 1949, în care 86 până la 88 de civili neînarmați, majoritatea copii și bătrâni, au fost uciși de armata sud-coreeană.Victimele erau suspectate că ar fi susținători sau colaboratori comuniști, cu toate acestea, guvernul sud-coreean a pus crima pe seama gherilelor comuniste timp de decenii.În 2006, Comisia pentru Adevăr și Reconciliere din Coreea de Sud a stabilit că masacrul a fost comis de armata sud-coreeană.În ciuda acestui fapt, o instanță sud-coreeană a decis că acuzarea guvernului pentru masacrul a fost interzisă prin prescripție, iar în 2009, înalta instanță sud-coreeană a respins plângerea familiei victimelor.Cu toate acestea, în 2011, Curtea Supremă a Coreei a decis că guvernul ar trebui să despăgubească victimele crimelor inumane pe care le-a comis, indiferent de termenul limită pentru depunerea cererii.

Războiul din Coreea a fost un conflict militar între Coreea de Nord și Coreea de Sud care a durat între 25 iunie 1950 și 27 iulie 1953. Nordul a invadat Sudul pe 25 iunie 1950, în efortul de a unifica țara sub conducerea comunistă.Organizația Națiunilor Unite, condusă de Statele Unite , a intervenit în numele Coreei de Sud, iar o coaliție de forțe ONU, în principal din Statele Unite, a luptat împotriva armatelor nord-coreene și chineze .Războiul a fost marcat de lupte brutale, cu pierderi grele de ambele părți.O încetare a focului a fost declarată la 27 iulie 1953 și a fost stabilită o zonă demilitarizată de-a lungul paralelei 38, care servește și astăzi drept graniță între Coreea de Nord și Coreea de Sud.Războiul Coreean a dus la moartea a milioane de oameni și a lăsat Peninsula Coreeană divizată și puternic militarizată.

Masacrul Ligii Bodo se referă la o ucidere în masă a deținuților politici și a presupușilor simpatizanți comuniști care a avut loc în Coreea de Sud în vara anului 1960. Uciderile au fost comise de un grup numit Liga Bodo, care a fost creat și controlat de guvern.Liga era compusă din membri ai poliției și armatei sud-coreene, precum și din civili care au fost recrutați pentru a comite crimele.Victimele au fost adunate și duse în locuri îndepărtate, cum ar fi insule sau regiuni muntoase, unde au fost ucise în masă.Numărul victimelor este estimat la aproximativ 100.000.Masacrul Ligii Bodo a fost o crimă extrajudiciară sistematică, la scară largă, orchestrată de guvernul sud-coreean în efortul de a elimina oponenții politici și de a menține controlul asupra populației.Evenimentul este considerat una dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor omului din istoria Coreei de Sud.

Acordul de armistițiu coreean a fost un acord de încetare a focului semnat la 27 iulie 1953 între Coreea de Nord și Organizația Națiunilor Unite, reprezentate de Statele Unite , pentru a pune capăt luptei din Războiul Coreean .Acordul a stabilit o zonă demilitarizată (DMZ) care separă Coreea de Nord și Coreea de Sud și a creat Zona demilitarizată coreeană (DMZ) care există și astăzi.Armistițiul a fost semnat de generalul nord-coreean Nam Il și generalul locotenent al armatei americane William K. Harrison Jr. și a fost supravegheat de Comisia de Armistițiu Militar (MAC) și Comisia de Supraveghere a Națiunilor Neutre (NNSC).Armistițiul nu a fost niciodată încheiat oficial și, din punct de vedere tehnic, încă există o stare de război între cele două Corei.

A doua Republică Coreea se referă la sistemul politic și guvernul Coreei de Sud care a fost instituit după Revoluția din aprilie din 1960, care a dus la demisia președintelui Syngman Rhee și la sfârșitul Primei Republici Coreea.Revoluția din aprilie a fost o serie de proteste în masă care au fost declanșate de descoperirea cadavrului unui licean local care fusese ucis de poliție în timpul demonstrațiilor împotriva alegerilor trucate din martie.A doua Republică Coreea a fost înființată după căderea guvernului Rhee și înlocuirea acestuia cu președintele Yun Posun.A Doua Republică a fost marcată de o tranziție către democrație, cu o nouă constituție adoptată în octombrie 1960, care prevedea separarea puterilor, o legislatură bicamerală și o președinție puternică.Guvernul din timpul celei de-a doua republici a fost caracterizat de o trecere de la un regim autoritar la un sistem mai democratic, cu alegeri libere și corecte, libertăți civile și o presă liberă.Cu toate acestea, a doua republică a avut și provocările sale, inclusiv instabilitatea politică și dificultățile economice, care au dus la o serie de lovituri de stat și dictatura militară condusă de Park Chung-hee, care a durat până în 1979. A fost urmată de a treia Republică a Coreea de Sud, care a fost un guvern democratic care a durat până în 1987.

Revoluția din aprilie, cunoscută și sub numele de Revoluția din 19 aprilie sau Mișcarea din 19 aprilie, a fost o serie de proteste în masă care au avut loc în Coreea de Sud împotriva președintelui Syngman Rhee și a Primei Republici.Aceste proteste au început pe 11 aprilie în orașul Masan și au fost declanșate de moartea unui elev de liceu local de către poliție în timpul demonstrațiilor anterioare împotriva alegerilor frauduloase.Protestele au fost determinate de nemulțumirea larg răspândită față de stilul de conducere autoritar al lui Rhee, corupție, folosirea violenței împotriva oponenților politici și dezvoltarea inegală a țării.Protestele din Masan s-au extins rapid în capitala Seul, unde au fost întâmpinate cu o suprimare violentă.În urma celor două săptămâni de proteste, 186 de persoane au fost ucise.Pe 26 aprilie, Rhee a demisionat și a fugit în Statele Unite.El a fost înlocuit de Yun Posun, marcând începutul celei de-a doua Republici Coreea de Sud.

„Lovitura de stat din 16 mai” se referă la o lovitură de stat militară care a avut loc în Coreea de Sud la 16 mai 1961. Lovitura de stat a fost condusă de generalul-maior Park Chung-hee, care a preluat puterea de la președintele Yun Bo-seon și de la guvernare. Partid democratic.Lovitura de stat a avut succes și Park Chung-hee a instituit o dictatură militară care a durat până la asasinarea sa în 1979. În timpul guvernării sale de 18 ani, Park a implementat o serie de reforme economice și politice care au ajutat la modernizarea Coreei de Sud și la transformarea acesteia într-o națiune dezvoltată. .Cu toate acestea, regimul său era cunoscut și pentru suprimarea disidenței politice și a abuzurilor drepturilor omului.

Guvernul militar a înființat KCIA în iunie 1961 ca o modalitate de a monitoriza opoziția, cu Kim Jong-pil, o rudă a lui Park, ca prim director.KCIA este responsabilă de supravegherea și coordonarea activităților de informații atât pe plan intern, cât și internațional, precum și de investigațiile penale ale agențiilor de informații guvernamentale, inclusiv ale armatei.Cu puteri largi, agenția a putut să se implice în politică.Agenții trec printr-o instruire extinsă și verificări ale antecedentelor înainte de a fi introduși oficial și de a le atribui primele sarcini.

A treia Republică Coreea se referă la guvernul Coreei de Sud din 1987-1993.A fost al doilea și ultimul guvern civil conform constituției din 1987, care a început când președintele Roh Tae-woo a preluat mandatul în 1988. În această perioadă, Coreea de Sud a cunoscut o perioadă de creștere economică rapidă și democratizare, marcată de sfârșitul guvernării militare, abolirea cenzurii politice și alegerile prezidențiale directe.În plus, relațiile Coreei de Sud cu Coreea de Nord și cu alte țări s-au îmbunătățit, ducând la stabilirea de legături diplomatice cu China și multe alte națiuni.

Coreea de Sud a jucat un rol important în războiul din Vietnam (1964-1975).După ce Statele Unite și-au retras forțele în 1973, Coreea de Sud și-a trimis propriile trupe pentru a ajuta guvernul sud-vietnamez.Forța expediționară a armatei Republicii Coreea (ROK) a oferit asistență militară și sprijin Vietnamului de Sud, un total de 320.000 de soldați participând la efortul de război.Forțele din Republica Coreea au fost în mare parte staționate în Ținuturile Centrale și de-a lungul traseului Ho Chi Minh.Ei au oferit securitate cetățenilor vietnamezi locali și au ajutat armata sud-vietnameză să-și protejeze granițele.În plus, forțele sud-coreene au construit infrastructură pentru proiecte de dezvoltare, inclusiv drumuri, poduri, sisteme de irigații și aerodromuri.Prezența trupelor coreene în Vietnam a fost controversată, unii acuzându-le de încălcări ale drepturilor omului.Cu toate acestea, ei au fost creditați cu acordarea asistenței atât de necesare guvernului sud-vietnamez într-o perioadă dificilă din istoria sa.Armata coreeană a fost retrasă din Vietnam în 1978, iar contribuția lor la efortul de război a fost în mare măsură uitată în istorie.

Saemaul Undong (cunoscut și sub numele de Mișcarea Satului Nou) este un program de dezvoltare rurală sud-coreeană care a început în anii 1970 sub conducerea președintelui de atunci Park Chung-hee.Scopul său este de a reduce sărăcia și de a îmbunătăți condițiile de viață în zonele rurale prin abilitarea comunităților locale și încurajarea inițiativelor de autoajutorare.Programul pune accent pe acțiunea colectivă, cooperare, autodisciplină și muncă grea.Acesta include o serie de activități, cum ar fi agricultura cooperativă, tehnici agricole îmbunătățite, dezvoltarea infrastructurii și organizarea comunității.Programul a fost creditat pentru a ajuta la reducerea sărăciei și la îmbunătățirea standardelor de viață în zonele rurale.De asemenea, a fost folosit ca model pentru programe similare în alte țări din întreaga lume.

În 1972, a patra Republică a fost înființată în urma unui referendum constituțional care a aprobat Constituția Yushin, care a oferit președintelui Park Chung-hee puteri dictatoriale de facto.Sub Park și Partidul său Republican Democrat, țara a intrat într-o perioadă autoritară cunoscută sub numele de Sistemul Yushin.După asasinarea lui Park în 1979, Choi Kyu-hah a preluat funcția de președinte, dar legea marțială a fost declarată și țara a căzut în instabilitate politică.Chun Doo-hwan l-a răsturnat apoi pe Choi și a lansat o lovitură de stat în decembrie 1979. Apoi a suprimat Mișcarea de Democratizare Gwangju împotriva legii marțiale în mai 1980, după care a dizolvat Adunarea Națională și a fost ales președinte al Consiliului Național pentru Reunificare.A patra republică a fost apoi dizolvată când o nouă constituție a fost adoptată în martie 1981 și înlocuită cu a cincea Republică Coreea.

Asasinarea lui Park Chung-hee a fost un eveniment politic major în Coreea de Sud, care a avut loc la 26 octombrie 1979. Park Chung-hee a fost al treilea președinte al Coreei de Sud și se afla la putere din 1961. A condus un regim autoritar și a implementat reforme economice radicale care au adus o creștere economică rapidă țării.Pe 26 octombrie 1979, Park participa la o cină la sediul Agenției Centrale de Informații din Coreea (KCIA) din Seul.În timpul cinei, el a fost împușcat de Kim Jae-gyu, directorul KCIA.Kim fusese un aliat apropiat al lui Park și îi servise ca bodyguard de mulți ani.Vestea asasinarii lui Park s-a răspândit rapid în toată țara și a stârnit proteste ample.Mulți oameni l-au văzut pe Park ca pe un dictator și s-au bucurat să-l vadă plecat.Cu toate acestea, alții au văzut moartea sa ca pe o mare pierdere, deoarece a adus multă prosperitate economică Coreei de Sud în timpul domniei sale.În urma morții lui Park, țara a intrat într-o perioadă de tulburări politice.Acest lucru a condus la alegerea lui Chun Doo-hwan ca președinte în 1980, care a condus apoi un regim militar autoritar până în 1987, când au fost organizate din nou alegeri democratice.Asasinarea lui Park Chung-hee rămâne un eveniment semnificativ în istoria Coreei și este amintită și astăzi.A fost pentru prima dată când un președinte coreean a fost asasinat și a semnalat sfârșitul unei ere a guvernării autoritare în țară.

Generalul-maior Chun Doo-hwan, comandantul Comandamentului Securității Apărării, fără autorizația președintelui interimar Choi Kyu-hah, l-a arestat pe generalul Jeong Seung-hwa, șeful de stat major al armatei Republicii Coreea de Nord, acuzându-l de implicare în asasinarea președintelui Park Chung-hee .Ulterior, trupele loiale lui Chun au invadat centrul orașului Seul și au arestat doi dintre aliații lui Jeong, generalul-maior Jang Tae-wan și generalul-maior Jeong Byeong-ju.Maiorul Kim Oh-rang, un aghiotant al lui Jeong Byeong-ju, a fost ucis în luptă.Până în dimineața următoare, Ministerul Apărării și Cartierul General al Armatei erau toate sub controlul lui Chun, cu ajutorul colegilor săi de clasa a 11-a absolvenți ai Academiei Militare din Coreea.Această lovitură de stat, alături de Masacrul de la Gwangju, a dus la arestarea lui Chun din 1995 de către administrația Kim Young-sam și a înființat a cincea Republică Coreea de Sud.

Revolta Gwangju a fost o revoltă populară în orașul Gwangju, Coreea de Sud, între 18 și 27 mai 1980. A început ca un protest împotriva dictaturii președintelui Chun Doo-hwan și a guvernului militar și a devenit rapid o demonstrație pentru democrația și drepturile omului.Revolta a fost înăbușită violent de armata sud-coreeană, iar incidentul a dus la moartea a sute de cetățeni.Revolta a început când studenții și muncitorii au condus un protest împotriva guvernului militar pe 18 mai.Manifestația s-a răspândit rapid în tot orașul, cetățenii s-au alăturat pentru a cere democrație și drepturile omului.Armata a răspuns cu forță, folosind gaze lacrimogene, bastoane și muniție reală pentru a dispersa mulțimile.În următoarele câteva zile, ciocnirile dintre protestatari și armată s-au transformat într-o luptă la scară largă.Pe 27 mai, armata a declarat legea marțială în Gwangju și a trimis mai multe trupe pentru a înăbuși rebeliunea.În ciuda acestui fapt, protestatarii au continuat să reziste până pe 3 iunie, când legea marțială a fost în sfârșit ridicată.

A cincea republică a fost înființată în martie 1981 de Chun Doo-hwan, un coleg militar al președintelui și dictatorului de lungă durată Park Chung-hee, după instabilitatea politică și conducerea militară din a patra republică de la asasinarea lui Park în octombrie 1979. A cincea republică a fost condusă de Chun și de Partidul Justiției Democrate ca o dictatură de facto și un stat cu un singur partid pentru a reforma pe larg Coreea de Sud pentru democratizare și dezmembrarea sistemului autocratic al lui Park.A cincea republică s-a confruntat cu o opoziție tot mai mare din partea mișcării de democratizare a Revoltei de la Gwangju, iar Mișcarea pentru Democrație din iunie 1987 a dus la alegerea lui Roh Tae-woo la alegerile prezidențiale din decembrie 1987.A cincea republică a fost dizolvată la trei zile după alegeri la adoptarea unei noi constituții care a pus bazele sistemului democratic relativ stabil al actualei a șasea Republici Coreea.

La 9 octombrie 1983, a avut loc o tentativă de asasinat împotriva lui Chun Doo-hwan, al cincilea președinte al Coreei de Sud, în Rangoon, Birmania (actualul Yangon, Myanmar).Se credea că în spatele atacului se află Coreea de Nord, în care 21 de persoane au murit și 46 au fost rănite.Un suspect a fost ucis și alți doi au fost reținuți, dintre care unul a recunoscut că este ofițer militar nord-coreean.

Lupta democratică din iunie, denumită și Mișcarea pentru democrație din iunie și Revolta democratică din iunie, a fost o mișcare pro-democrație la nivel național, care a avut loc în Coreea de Sud între 10 și 29 iunie 1987. Protestele declanșate de anunțul regimului militar a lui Roh Tae-woo ca următor președinte, a forțat guvernul să organizeze alegeri și să instituie alte reforme democratice, ducând la înființarea Republicii a șasea.De teama de violență înainte de Jocurile Olimpice din 1988 de la Seul, Chun și Roh au acceptat cererile pentru alegeri prezidențiale directe și restabilirea libertăților civile.Acest lucru a dus în cele din urmă la alegerea lui Roh președinte în decembrie cu o majoritate simplă, deschizând calea pentru consolidarea democratică în Coreea de Sud.

Cea de-a șasea Republică Coreea de Sud este actualul guvern al Coreei de Sud, înființat în 1988 după încheierea guvernării militare.Această constituție prevede o formă mai democratică de guvernare, președintele fiind ales prin vot popular și o legislatură unicamerală.De asemenea, include o Declarație a drepturilor care garantează libertățile civile, cum ar fi libertatea de exprimare, de întrunire și de presă.Creșterea economică a Coreei de Sud în timpul celei de-a șasea republici a fost remarcabilă.Țara a trecut de la o economie în curs de dezvoltare la una dintre cele mai mari economii ale lumii, cu un PIB pe cap de locuitor comparabil cu cel al unor țări europene.Această creștere economică s-a datorat în mare măsură politicilor economice de succes ale țării orientate spre export, nivelurilor ridicate de investiții în educație și cercetare și accent puternic pe inovația bazată pe tehnologie.A șasea republică a văzut, de asemenea, creșterea unei mișcări de muncă puternice, care a jucat un rol esențial în îmbunătățirea condițiilor de muncă și a salariilor pentru sud-coreeni.De asemenea, a adus reforme în sistemul judiciar, inclusiv schimbări care au făcut mai ușor pentru cetățeni să dea în judecată corporațiile pentru încălcarea drepturilor lor.

Jocurile Olimpice de vară din 1988 au avut loc la Seul, Coreea de Sud, între 17 septembrie și 2 octombrie 1988. Aceasta a fost prima dată când Jocurile Olimpice de vară au avut loc în Coreea de Sud și pentru prima dată au avut loc în Asia de la Jocurile Olimpice din 1964 de la Tokyo. , Japonia.Jocurile au prezentat 237 de evenimente din 27 de sporturi și au participat aproximativ 8.391 de sportivi din 159 de națiuni, ceea ce face ca acesta să fie cel mai mare număr de țări care participa la Jocurile Olimpice la acel moment.Jocurile au fost considerate un succes major pentru Coreea de Sud, deoarece au arătat dezvoltarea economică și socială rapidă a țării în anii care au precedat Jocurile Olimpice.

Dramele K au devenit extrem de populare în toată Asia și în întreaga lume, de când au început să fie difuzate la începutul anilor 1990.Aceste drame de televiziune coreene prezintă adesea povestiri romantice complicate, teme de familie atingătoare și multă acțiune și suspans.Pe lângă faptul că distrează telespectatorii, dramele K au avut un efect profund asupra economiei și soft power a Coreei de Sud.Popularitatea dramelor K a contribuit la stimularea economiei Coreei de Sud, deoarece vânzarea de DVD-uri drame, coloane sonore și produse conexe a devenit o sursă importantă de venituri pentru țară.În plus, succesul dramelor K a dus la o creștere a turismului în Coreea de Sud, deoarece fanii acestor drame se îngrămădesc pentru a experimenta cultura și locurile care au inspirat spectacolele.Pe lângă efectele sale economice, K-dramele au avut și un impact semnificativ asupra soft power a Coreei de Sud.Poveștile melodramatice și actorii atrăgători au făcut aceste spectacole incredibil de populare în Asia, contribuind la întărirea influenței culturale a Coreei de Sud în regiune.Acest lucru a avut, de asemenea, un efect pozitiv asupra relațiilor internaționale ale Coreei de Sud, deoarece țările care anterior fuseseră ostile față de țară au început să o îmbrățișeze datorită prezenței sale culturale.

Politica Sunshine este fundamentul abordării Coreei de Sud față de Coreea de Nord în ceea ce privește relațiile externe.A fost stabilit și pus în practică pentru prima dată în timpul președinției lui Kim Dae-jung.Această politică a condus la inițierea unor afaceri de cooperare între cele două Corei, inclusiv dezvoltarea unei căi ferate și înființarea Regiunii Turistice Muntele Kumgang, care a rămas deschisă vizitatorilor sud-coreeni până în 2008, când a avut loc un incident de împușcătură și vizitele au fost oprite. .În ciuda provocărilor, au fost aranjate și trei reuniuni de familie.În 2000, liderii celor două Corei, Kim Dae-jung și Kim Jong-il, s-au întâlnit pentru prima dată după războiul din Coreea la un summit.În cadrul acestei întâlniri, a fost adoptată Declarația comună Nord-Sud din 15 iunie, în care cele două Corei au convenit asupra a cinci puncte: urmărirea reunificării independente, reunificarea pașnică, abordarea problemelor umanitare precum familiile separate, promovarea cooperării și schimburilor economice și organizarea unei reuniuni. dialogul dintre cele două Corei.Cu toate acestea, după summit, discuțiile dintre cele două state au stagnat.Criticile la adresa politicii au crescut și ministrul Unificării, Lim Dong-won, s-a confruntat cu un vot de cenzură la 3 septembrie 2001. După o întâlnire cu proaspătul ales președintele George Bush, Kim Dae-jung s-a simțit umilit și și-a exprimat în privat dezamăgirea față de linia dura a președintelui Bush. poziție.Această întâlnire a dus și la anularea oricărei posibilități de vizită nord-coreeană în Coreea de Sud.În timp ce administrația Bush a etichetat Coreea de Nord ca parte a „axei răului”, Coreea de Nord s-a retras din tratatul de neproliferare, a expulzat inspectorii ONU și și-a reluat programul nuclear.În 2002, o confruntare navală asupra unui teritoriu de pescuit disputat a dus la moartea a șase soldați navali sud-coreeni, deteriorând și mai mult relațiile.

K-pop (Pop coreean) este un gen de muzică populară originar din Coreea de Sud.A început la începutul anilor 1990 și de atunci a devenit unul dintre cele mai populare genuri de muzică din lume.K-pop se caracterizează prin melodiile sale captivante, ritmurile puternice și versurile distractive și optimiste.Încorporează adesea elemente din alte genuri, cum ar fi hip hop, R&B și EDM.Genul a cunoscut o creștere constantă a popularității de la începuturi și continuă să crească în popularitate astăzi.De asemenea, a avut un impact asupra culturii globale, vedetele K-pop apărând pe emisiuni TV, filme și chiar pe pistele de modă din întreaga lume.K-pop-ul a devenit tot mai popular și în America de Nord și Europa, fanii asistând la concerte și urmându-și artiștii preferați.La sfârșitul anilor 2000 și începutul anilor 2010, K-pop a început să câștige popularitate în alte părți ale lumii, în special în Asia de Sud-Est și Statele Unite.Acest lucru s-a datorat în mare parte succesului unor grupuri precum Girls' Generation, Super Junior și 2NE1, care aveau o puternică bază internațională de fani.În 2012, „Gangnam Style” al grupului K-pop PSY a devenit o senzație virală, strângând peste 3 miliarde de vizualizări pe YouTube.Această melodie a contribuit la aducerea K-pop-ului într-un public global și a crescut semnificativ popularitatea K-pop-ului în întreaga lume.

Feribotul MV Sewol s-a scufundat în dimineața zilei de 16 aprilie 2014, pe drum de la Incheon spre Jeju, în Coreea de Sud.Nava de 6.825 de tone a trimis un semnal de primejdie de la aproximativ 2,7 kilometri (1,7 mi; 1,5 nmi) nord de Byeongpungdo la 08:58 KST (23:58 UTC, 15 aprilie 2014).Din cei 476 de pasageri și echipaj, 306 au murit în dezastru, inclusiv aproximativ 250 de elevi de la Danwon High School (Ansan City). Din cei aproximativ 172 de supraviețuitori, mai mult de jumătate au fost salvați de bărci de pescuit și alte nave comerciale care au ajuns la fața locului aproximativ. Cu 40 de minute înainte de Garda de Coastă din Coreea (KCG). Scufundarea Sewolului a dus la o reacție socială și politică pe scară largă în Coreea de Sud.Mulți oameni au criticat acțiunile căpitanului feribotului și ale majorității echipajului.De asemenea, au fost criticați operatorul feribotului, Chonghaejin Marine, și autoritățile de reglementare care i-au supravegheat operațiunile, împreună cu administrația președintelui Park Geun-hye pentru răspunsul ei la dezastru și încercările de a minimiza culpa guvernului, și KCG pentru gestionarea proastă a dezastru și pasivitatea percepută a echipajului bărcii de salvare la fața locului.De asemenea, s-a exprimat indignarea față de raportarea falsă inițială a dezastrului de către guvern și mass-media sud-coreeană, care susțineau că toți cei aflați la bord au fost salvați, și împotriva guvernului pentru că a acordat prioritate imaginii publice față de viețile cetățenilor săi în refuzul ajutorului din alte țări, și minimizând public gravitatea dezastrului. La 15 mai 2014, căpitanul și trei membri ai echipajului au fost acuzați de crimă, în timp ce ceilalți unsprezece membri ai echipajului au fost inculpați pentru abandonarea navei.Ca parte a unei campanii guvernamentale de gestionare a sentimentului public față de răspunsul oficial la scufundare, a fost emis un mandat de arestare pentru Yoo Byung-eun (descris drept proprietarul Chonghaejin Marine), dar acesta nu a putut fi găsit în ciuda unei vânătoare de oameni la nivel național.Pe 22 iulie 2014, poliția a dezvăluit că a stabilit că un bărbat mort găsit pe un câmp din Suncheon, la aproximativ 290 de kilometri (180 de mile) sud de Seul, era Yoo.

Jocurile Olimpice de iarnă din 2018, cunoscute oficial sub numele de XXIII Jocurile Olimpice de iarnă și cunoscute în mod obișnuit ca PyeongChang 2018, au fost un eveniment internațional de iarnă multisport care a avut loc între 9 și 25 februarie 2018 în județul Pyeongchang, Coreea de Sud.S-au desfășurat în total 102 evenimente în 15 discipline din 7 sporturi.Națiunea gazdă, Coreea de Sud, a câștigat 17 medalii, inclusiv 5 de aur.Jocurile au fost remarcabile prin participarea Coreei de Nord, care a trimis 22 de sportivi să concureze în 3 sporturi.

Summitul intercoreean din aprilie 2018 a fost o întâlnire între liderii Coreei de Nord și Coreei de Sud, care a avut loc pe 27 aprilie 2018. Summit-ul a fost primul de acest gen în peste un deceniu și a marcat un pas semnificativ către pace și reconcilierea dintre cele două țări, care din punct de vedere tehnic au fost în război de la războiul din Coreea din anii 1950.Summitul a avut loc la Casa Păcii, o clădire situată în partea de sud a zonei demilitarizate (DMZ) care separă Coreea de Nord de Coreea de Sud.Liderii Coreei de Nord și Coreei de Sud, Kim Jong-un și, respectiv, Moon Jae-in, s-au întâlnit și au discutat o gamă largă de probleme, inclusiv denuclearizarea Peninsulei Coreene, reducerea tensiunilor militare și îmbunătățirea economică și culturală. legăturile dintre cele două ţări.În urma summit-ului, cei doi lideri au semnat o declarație comună în care s-au angajat să lucreze pentru denuclearizarea completă a peninsulei coreene și pentru îmbunătățirea relațiilor dintre cele două țări.

Pe 29 octombrie 2022, la aproximativ 22:20, a avut loc o zdrobire gravă a mulțimii în timpul sărbătorilor de Halloween în Itaewon, Seul, Coreea de Sud.Acest eveniment tragic a dus la moartea a 159 de persoane, iar alte 196 au fost rănite.Printre cei decedați s-au numărat două persoane care au cedat în urma rănilor suferite după eveniment și 27 de cetățeni străini, victimele fiind predominant adulți tineri.Acest incident este cea mai catastrofală zdrobire de mulțime din istoria Coreei de Sud, eclipsând un dezastru din 1959 pe stadionul municipal din Busan, unde au murit 67 de oameni.Acesta marchează, de asemenea, cel mai mortal dezastru din țară de la scufundarea MV Sewol din 2014 și cel mai important eveniment cu victime în masă din Seul de la prăbușirea magazinului Sampoong din 1995.O echipă specială de anchetă a poliției a stabilit că tragedia s-a datorat în primul rând unui eșec al poliției și agențiilor guvernamentale de a se pregăti în mod adecvat pentru mulțimile mari, în ciuda faptului că au primit mai multe avertismente prealabile.Ancheta s-a încheiat la 13 ianuarie 2023.În urma dezastrului, guvernul sud-coreean și poliția s-au confruntat cu critici și proteste ample.Președintele Yoon Suk Yeol și administrația sa au fost vizate de numeroase proteste care cereau demisia sa, deși a rămas în funcție.