Imperiul Neobabilonian, cunoscut și sub denumirea de Al Doilea Imperiu Babilonian ^[37] sau Imperiul Caldean, ^[38] a fost ultimul imperiu mesopotamien condus de monarhii nativi.^[39] A început cu încoronarea lui Nabopolassar în 626 î.Hr. și a fost ferm stabilit după căderea Imperiului Neo-Asirian în 612 î.Hr.Cu toate acestea, a căzut în mâna Imperiului Persan Ahemenid în 539 î.Hr., marcând sfârșitul dinastiei caldeene la mai puțin de un secol de la începutul ei.Acest imperiu a însemnat prima renaștere a Babilonului și a sudului Mesopotamiei în general, ca forță dominantă în Orientul Apropiat antic de la prăbușirea Vechiului Imperiu Babilonian (sub Hammurabi) cu aproape o mie de ani înainte.Perioada neobabiloniană a cunoscut o creștere economică și a populației semnificative și o renaștere culturală.Regii acestei epoci au întreprins proiecte extinse de construcții, reînviind elemente din 2.000 de ani de cultură sumero-akkadiană, în special în Babilon.Imperiul Neobabilonian este amintit în mod deosebit datorită descrierii sale în Biblie, în special în ceea ce privește Nebucadnețar al II-lea.Biblia se concentrează asupra acțiunilor militare ale lui Nebucadnețar împotriva lui Iuda și asupra asediului Ierusalimului din 587 î.Hr., care a dus la distrugerea Templului lui Solomon și la captivitatea babiloniană.Înregistrările babiloniene, totuși, descriu domnia lui Nebucadnețar ca pe o epocă de aur, ridicând Babilonia la cote fără precedent.Căderea imperiului s-a datorat parțial politicilor religioase ale ultimului rege, Nabonid, care l-a preferat pe zeul lunii Sîn față de Marduk, zeitatea patronă a Babilonului.Acest lucru i-a oferit lui Cirus cel Mare al Persiei un pretext pentru invazia în 539 î.Hr., poziționându-se ca un restaurator al cultului lui Marduk.Babilonul și-a păstrat identitatea culturală timp de secole, evidentă în referințele la numele și religia babiloniene până în secolul I î.Hr. în timpul Imperiului Parth .În ciuda mai multor revolte, Babilonul nu și-a recăpătat niciodată independența.