Congresul de la Berlin (13 iunie – 13 iulie 1878) a fost o conferință diplomatică de reorganizare a statelor din Peninsula Balcanică după războiul ruso-turc din 1877–78, care fusese câștigat de Rusia împotriva Imperiului Otoman.La întâlnire au fost reprezentate cele șase mari puteri ale Europei de atunci ( Rusia , Marea Britanie , Franța , Austro- Ungaria ,Italia și Germania ), otomanii și patru state balcanice: Grecia , Serbia, România și Muntenegru.Liderul congresului, cancelarul german Otto von Bismarck, a căutat să stabilizeze Balcanii, să reducă rolul Imperiului Otoman învins în regiune și să echilibreze interesele distincte ale Marii Britanii, Rusiei și Austro-Ungariei.Teritoriilor afectate li sa acordat în schimb diferite grade de independență.România a devenit pe deplin independentă, deși a fost nevoită să cedeze o parte din Basarabia Rusiei și a câștigat Dobrogea de Nord.Serbiei și Muntenegrului li s-a acordat, de asemenea, independența deplină, dar au pierdut teritoriu, Austro-Ungaria ocupând regiunea Sandžak împreună cu Bosnia și Herțegovina.