Termenul „British Malaya” descrie vag un set de state din Peninsula Malaeză și insula Singapore care au fost aduse sub hegemonie sau control britanic între sfârșitul secolului al XVIII-lea și mijlocul secolului al XX-lea.Spre deosebire de termenul „India Britanică ”, care exclude statele princiare indiene, Malaya Britanică este adesea folosită pentru a se referi la Statele Malaeze Federate și Nefederate, care erau protectorate britanice cu proprii lor conducători locali, precum și Așezările Strâmtorii, care erau sub suveranitatea și stăpânirea directă a Coroanei Britanice, după o perioadă de control de către Compania Indiilor de Est.Înainte de formarea Uniunii Malayeze în 1946, teritoriile nu erau plasate sub o singură administrație unificată, cu excepția perioadei imediat postbelice când un ofițer militar britanic a devenit administratorul temporar al Malayei.În schimb, Malaya Britanică cuprindea așezările strâmtorii, statele malaeze federate și statele malaeze nefederate.Sub hegemonia britanică, Malaya a fost unul dintre cele mai profitabile teritorii ale Imperiului, fiind cel mai mare producător mondial de cositor și mai târziu de cauciuc.În timpul celui de-al Doilea Război Mondial ,Japonia a condus o parte din Malaya ca o singură unitate din Singapore.^[78] Uniunea Malaya a fost nepopulară și în 1948 a fost dizolvată și înlocuită de Federația Malaya, care a devenit complet independentă la 31 august 1957. La 16 septembrie 1963, federația, împreună cu North Borneo (Sabah), Sarawak și Singapore , a format cea mai mare federație a Malaeziei.^[79]