De când regele macedonean Amyntas I și-a predat țara perșilor în aproximativ 512-511 î.Hr., macedonenii și perșii nu mai erau străini.Subjugarea Macedoniei a făcut parte din operațiunile militare persane inițiate de Darius cel Mare (521–486 î.Hr.).În anul 513 î.Hr. - după pregătiri imense - o uriașă armată ahemenidă a invadat Balcanii și a încercat să-i învingă pe sciții europeni care rătăceau la nordul fluviului Dunărea.Armata lui Darius a subjugat mai multe popoare tracice și, practic, toate celelalte regiuni care ating partea europeană a Mării Negre, cum ar fi părți din Bulgaria, România , Ucraina și Rusia de astăzi, înainte de a se întoarce în Asia Mică.Darius a lăsat în Europa unul dintre comandanții săi, pe nume Megabazus, a cărui sarcină era să realizeze cuceriri în Balcani.Trupele persane au subjugat Tracia bogată în aur, orașele grecești de coastă, precum și i-au înfrânt și cucerit pe puternicii paeonieni.În cele din urmă, Megabazus a trimis soli la Amyntas, cerând acceptarea dominației persane, pe care macedoneanul a acceptat-o.În urma revoltei ionice, stăpânirea persană asupra Balcanilor s-a slăbit, dar a fost restaurată ferm în 492 î.Hr. prin campaniile lui Mardonius.Balcanii, inclusiv ceea ce este astăzi Bulgaria, au furnizat mulți soldați pentru armata multietnică ahemenidă.Au fost găsite mai multe comori tracice datând din stăpânirea persană în Bulgaria.Cea mai mare parte a ceea ce este astăzi estul Bulgariei a rămas ferm sub stăpânirea persană până în 479 î.Hr.Garnizoana persană de la Doriscus în Tracia a rezistat mulți ani chiar și după înfrângerea persană și, se pare, nu s-a predat niciodată.^[10]