A treia Cruciadă

Raynald de Châtillon, care susținuse pretenția Sybilla la tron, a atacat o caravană bogată care călătorea dinEgipt în Siria și și-a aruncat călătorii în închisoare, rupând astfel un armistițiu între Regatul Ierusalimului și Saladin.Saladin a cerut eliberarea prizonierilor și a încărcăturii lor.Proaspăt încoronat Rege Guy a făcut apel la Raynald să cedeze cererilor lui Saladin, dar Raynald a refuzat să urmeze ordinele regelui.Saladin își începe apelul la un război sfânt împotriva Regatului Latin al Ierusalimului.

Armatele musulmane sub conducerea lui Saladin au capturat sau ucis marea majoritate a forțelor cruciate, înlăturându-le capacitatea de a duce război.Ca rezultat direct al bătăliei, musulmanii au devenit din nou puterea militară eminentă în Țara Sfântă, recucerind Ierusalimul și multe dintre celelalte orașe ținute de cruciați.Aceste înfrângeri creștine au determinat cea de-a treia cruciada, care a început la doi ani după bătălia de la Hattin.Se spune că Papa Urban al III-lea s-a prăbușit și a murit (octombrie 1187) la aflarea veștii bătăliei de la Hattin.

Ierusalimul a capitulat în fața forțelor lui Saladin vineri, 2 octombrie 1187, după un asediu.Când a început asediul, Saladin nu a fost dispus să promită locuitorilor franci din Ierusalim termeni de sferturi.Balian din Ibelin a amenințat că va ucide fiecare ostatic musulman, estimat la 5.000, și că va distruge sanctuarele sfinte ale Islamului de la Domul Stâncii și Moscheea al-Aqsa dacă nu ar fi furnizat un astfel de cartier.Saladin și-a consultat consiliul și termenii au fost acceptați.Acordul a fost citit pe străzile Ierusalimului, astfel încât fiecare să se poată asigura, în termen de patruzeci de zile, și să plătească lui Saladin tributul convenit pentru libertatea sa.O răscumpărare neobișnuit de mică pentru vremuri urma să fie plătită pentru fiecare franc din oraș, fie bărbat, femeie sau copil, dar Saladin, împotriva dorinței trezorierilor săi, a permis multor familii care nu își puteau permite răscumpărarea să plece.După cucerirea Ierusalimului, Saladin ia chemat pe evrei și le-a permis să se reașeze în oraș.

Audita tremendi a fost o bula papală emisă de Papa Grigore al VIII-lea la 29 octombrie 1187, prin care se solicita a treia Cruciadă.A fost emisă la doar câteva zile după ce Grigore i-a succedat lui Urban al III-lea ca papă, ca răspuns la înfrângerea Regatului Ierusalimului în bătălia de la Hattin din 4 iulie 1187. Grigorie a călătorit la Pisa pentru a pune capăt ostilităților pisane cu Genova , astfel încât ambii porturile maritime și flotele navale s-ar putea uni pentru cruciada.

Frederic I a fost primul dintre cei trei regi care a plecat spre Țara Sfântă.A sosit la Regensburg pentru adunare și apoi Frederick a plecat din Regensburg cu o armată de 12.000–15.000 de oameni, inclusiv 2.000–4.000 de cavaleri.

Asediul Acre a fost primul contraatac semnificativ al Regelui Guy al Ierusalimului împotriva lui Saladin, liderul musulmanilor din Siria șiEgipt .Acest asediu crucial a făcut parte din ceea ce mai târziu a devenit cunoscut sub numele de a treia cruciada.Asediul a durat din august 1189 până în iulie 1191, timp în care poziția de coastă a orașului a însemnat că forțele latine atacatoare nu au putut să investească pe deplin orașul, iar Saladin nu a putut să-l elibereze complet, ambele părți primind provizii și resurse pe mare.În cele din urmă, a fost o victorie cheie pentru cruciați și un regres serios pentru ambiția lui Saladin de a distruge statele cruciate .

Bătălia de la Philomelion (Philomelium în latină, Akşehir în turcă) a fost o victorie a forțelor Sfântului Imperiu Roman asupra forțelor turcești dinSultanatul Rûm la 7 mai 1190 în timpul celei de-a treia cruciade.În mai 1189, împăratul Sfântului Roman Frederic Barbarossa și-a început expediția în Țara Sfântă, ca parte a celei de-a treia cruciade pentru a recupera orașul Ierusalim de la forțele lui Saladin.După o ședere prelungită pe teritoriile europene ale Imperiului Bizantin, armata imperială a trecut în Asia la Dardanele în perioada 22-28 martie 1190. După ce a depășit opoziția populațiilor bizantine și a neregularilor turci, armata cruciaților a fost surprinsă în tabără de 10.000 de oameni. -om forța turcească a Sultanatului Rûm lângă Philomelion în seara zilei de 7 mai.Armata cruciaților a contraatacat cu 2.000 de infanterie și cavalerie sub conducerea lui Frederic al VI-lea, Duce de Suabia și Berthold, Duce de Merania, punând pe turcii pe fugă și ucigând 4.174–5.000 dintre ei.

După ce a ajuns în Anatolia, lui Frederick i s-a promis trecerea în siguranță prin regiune de cătreSultanatul turc din Rum , dar a fost confruntat cu atacuri constante turcești de lovitură și fugă asupra armatei sale.O armată turcă de 10.000 de oameni a fost învinsă în bătălia de la Philomelion de 2.000 de cruciați, cu 4.174–5.000 de turci uciși.După raiduri turcești continue împotriva armatei cruciate, Frederick a decis să-și reînnoiască stocul de animale și produse alimentare cucerind capitala turcă Iconium.La 18 mai 1190, armata germană și-a învins dușmanii turci în bătălia de la Iconium, jefuind orașul și ucigând 3.000 de soldați turci.

În timp ce traversa râul Saleph lângă Castelul Silifke din Cilicia, pe 10 iunie 1190, calul lui Frederick a alunecat, aruncându-l împotriva stâncilor;apoi s-a înecat în râu.Moartea lui Frederic a făcut ca câteva mii de soldați germani să părăsească forța și să se întoarcă acasă prin porturile Cilician și Sirian.După aceasta, o mare parte din armata sa s-a întors în Germania pe mare, în așteptarea viitoarelor alegeri imperiale.Fiul împăratului, Frederic de Suabia, i-a condus pe restul de 5.000 de oameni la Antiohia.

Henric al II-lea al Angliei și Filip al II-lea al Franței și-au încheiat războiul unul cu celălalt într-o întâlnire la Gisors în ianuarie 1188 și apoi amândoi au luat crucea.Ambii au impus o „zecime Saladină” cetățenilor lor pentru a finanța afacerea.Richard și Filip al II-lea s-au întâlnit în Franța la Vézelay și au pornit împreună la 4 iulie 1190 până la Lyon, unde s-au despărțit după ce au convenit să se întâlnească în Sicilia;Richard a ajuns la Marsilia și a constatat că flota lui nu sosise;s-a săturat repede să-i aștepte și să angajeze nave, a plecat în Sicilia pe 7 august, vizitând mai multe locuri din Italia pe drum și a ajuns la Messina pe 23 septembrie.Între timp, flota engleză a ajuns în cele din urmă la Marsilia pe 22 august și, constatând că Richard a plecat, a navigat direct spre Messina, ajungând înaintea lui pe 14 septembrie.Filip a angajat o flotă genoveză pentru a-și transporta armata, care era formată din 650 de cavaleri, 1.300 de cai și 1.300 de scutieri în Țara Sfântă, pe calea Sicilia.

Richard a capturat orașul Messina la 4 octombrie 1190. Atât Richard, cât și Filip au iernat aici în 1190. Filip a părăsit Sicilia direct către Orientul Mijlociu la 30 martie 1191 și a sosit în Tir în aprilie;s-a alăturat asediului Acre la 20 aprilie.Richard nu a plecat din Sicilia până pe 10 aprilie.

La scurt timp după ce a pornit din Sicilia, armada regelui Richard de 180 de nave și 39 de galere a fost lovită de o furtună violentă.Mai multe nave s-au eșuat, inclusiv una în care ținea pe Joan, noua sa logodnică Berengaria și o mare cantitate de comori care fuseseră adunate pentru cruciada.S-a descoperit curând că Isaac Dukas Comnenus din Cipru a pus mâna pe comoara.Cei doi s-au întâlnit și Isaac a fost de acord să-i înapoieze comoara lui Richard.Cu toate acestea, odată întors la fortăreața sa din Famagusta, Isaac și-a încălcat jurământul.Ca răzbunare, Richard a cucerit insula în timp ce se îndrepta spre Tyr.

Richard a ajuns la Acre pe 8 iunie 1191 și a început imediat să supravegheze construcția armelor de asediu pentru a ataca orașul, care a fost capturat pe 12 iulie.Richard, Filip și Leopold s-au certat pentru prada victoriei.Richard a dat jos standardul german din oraș, disprețuindu-l pe Leopold.Frustrați de Richard (și în cazul lui Filip, cu sănătatea precară), Filip și Leopold și-au luat armatele și au părăsit Țara Sfântă în august.

După capturarea Acre, Richard a decis să mărșăluiască spre orașul Jaffa.Controlul asupra Jafei era necesar înainte ca un atac asupra Ierusalimului să poată fi încercat.Pe 7 septembrie 1191, însă, Saladin a atacat armata lui Richard la Arsuf, la 30 de mile (50 km) nord de Jaffa.Saladin a încercat să hărțuiască armata lui Richard pentru a-și sparge formația pentru a o învinge în detaliu.Richard a menținut formația defensivă a armatei sale, totuși, până când spitalerii și-au rupt rândurile pentru a ataca aripa dreaptă a forțelor lui Saladin.Richard a ordonat apoi un contraatac general, care a câștigat bătălia.Arsuf a fost o victorie importantă.Armata musulmană nu a fost distrusă, în ciuda faptului că a pierdut 7.000 de oameni, dar s-a dezamăgit;aceasta a fost considerată rușinoasă de către musulmani și a ridicat moralul cruciaților.Arsuf stricase reputația lui Saladin de războinic invincibil și dovedise curajul lui Richard ca soldat și priceperea lui de comandant.Richard a fost capabil să ia, să apere și să țină Jaffa, o mișcare crucială din punct de vedere strategic pentru securizarea Ierusalimului.Privind pe Saladin de coastă, Richard și-a amenințat serios stăpânirea Ierusalimului.

În iulie 1192, armata lui Saladin a atacat și a capturat brusc Jaffa cu mii de oameni, dar Saladin a pierdut controlul asupra armatei sale din cauza furiei lor pentru masacrul de la Acre.Richard intenționase să se întoarcă în Anglia când a auzit vestea că Saladin și armata lui au capturat Jaffa.Richard și o mică forță de puțin mai mult de 2.000 de oameni au mers la Jaffa pe mare într-un atac surpriză.Forțele lui Richard au luat cu asalt Jaffa de pe navele lor, iar Ayyubiții , care nu fuseseră pregătiți pentru un atac naval, au fost alungați din oraș.Richard i-a eliberat pe cei din garnizoana Cruciaților care fuseseră făcuți prizonieri, iar aceste trupe au ajutat la întărirea numărului armatei sale.Armata lui Saladin mai avea totuși superioritate numerică și au contraatacat.Saladin intenționa un atac surpriză ascuns în zori, dar forțele sale au fost descoperite;a continuat cu atacul său, dar oamenii săi erau ușor blindați și au pierdut 700 de oameni uciși din cauza rachetelor unui număr mare de arbaletari cruciați.Bătălia pentru reluarea Jaffa s-a încheiat cu un eșec total pentru Saladin, care a fost forțat să se retragă.Această bătălie a întărit foarte mult poziția statelor cruciate de coastă.

Saladin a fost forțat să finalizeze un tratat cu Richard care prevedea ca Ierusalimul să rămână sub control musulman, permițând în același timp pelerini și comercianți creștini neînarmați să viziteze orașul.Ascalon a fost o problemă controversată, deoarece amenința comunicarea dintre stăpâniile lui Saladin dinEgipt și Siria;în cele din urmă s-a convenit ca Ascalon, cu apărarea demolată, să fie readus sub controlul lui Saladin.Richard a părăsit Țara Sfântă la 9 octombrie 1192.

Niciuna dintre părți nu a fost pe deplin mulțumită de rezultatele războiului.Deși victoriile lui Richard i-au lipsit pe musulmani de importante teritorii de coastă și au restabilit un stat franc viabil în Palestina, mulți creștini din Occidentul latin s-au simțit dezamăgiți că el a ales să nu urmărească recucerirea Ierusalimului.De asemenea, mulți din lumea islamică s-au simțit deranjați de faptul că Saladin nu a reușit să-i alunge pe creștini din Siria și Palestina.Comerțul a înflorit, totuși, în tot Orientul Mijlociu și în orașele-port de-a lungul coastei mediteraneene.Richard a fost arestat și întemnițat în decembrie 1192 de Leopold al V-lea, Ducele Austriei, care l-a suspectat că l-a ucis pe vărul lui Leopold, Conrad de Montferrat.În 1193, Saladin a murit de febră galbenă.Moștenitorii săi s-ar certa pentru succesiune și în cele din urmă s-ar fragmenta cuceririle sale.