Împărțirea Imperiului Otoman (30 octombrie 1918 – 1 noiembrie 1922) a fost un eveniment geopolitic care a avut loc după Primul Război Mondial și după ocuparea Istanbulului de către trupele britanice , franceze șiitaliene în noiembrie 1918. Împărțirea a fost planificată în mai multe acorduri încheiate de către Puterile Aliate la începutul Primului Război Mondial, ^[91] în special Acordul Sykes-Picot, după ce Imperiul Otoman s-a alăturat Germaniei pentru a forma Alianța Otoman-Germană.^[92] Uriașul conglomerat de teritorii și popoare care cuprindea anterior Imperiul Otoman a fost împărțit în mai multe state noi.^[93] Imperiul Otoman fusese principalul stat islamic din punct de vedere geopolitic, cultural și ideologic.Împărțirea Imperiului Otoman după război a dus la dominarea Orientului Mijlociu de către puteri occidentale precum Marea Britanie și Franța și a văzut crearea lumii arabe moderne și a Republicii Turcia .Rezistența la influența acestor puteri a venit din partea Mișcării Naționale Turce, dar nu s-a răspândit în celelalte state post-otomane decât în ​​perioada decolonizării rapide de după al Doilea Război Mondial.După prăbușirea completă a guvernului otoman, reprezentanții săi au semnat Tratatul de la Sèvres în 1920, care ar fi împărțit o mare parte din teritoriul Turciei de astăzi între Franța, Regatul Unit, Grecia și Italia.Războiul de Independență al Turciei a forțat puterile vest-europene să revină la masa negocierilor înainte ca tratatul să poată fi ratificat.Europenii de Vest și Marea Adunare Națională a Turciei au semnat și ratificat noul Tratat de la Lausanne în 1923, înlocuind Tratatul de la Sèvres și căzând de acord asupra majorității problemelor teritoriale.