Albania venețiană a fost termenul oficial pentru mai multe posesiuni ale Republicii Veneția din sud-estul Adriaticii, cuprinzând teritoriile de coastă în principal în sudul actual al Muntenegrului și parțial în nordul Albaniei.Mai multe schimbări teritoriale majore au avut loc în timpul stăpânirii venețiane în acele regiuni, începând din 1392 și care au durat până în 1797. Până la sfârșitul secolului al XV-lea, principalele posesiuni din nordul Albaniei au fost pierdute din cauza expansiunii Imperiului Otoman .În ciuda acestui fapt, venețienii nu au vrut să renunțe la pretențiile lor formale asupra coastei albaneze, iar termenul de Albania venețiană a fost păstrat oficial în uz, desemnând posesiunile venețiene rămase din coasta Muntenegrului, centrată în jurul Golfului Kotor.În această perioadă pirateria albaneză era înfloritoare.Aceste regiuni au rămas sub stăpânire venețiană până la căderea Republicii Veneția în 1797. Prin Tratatul de la Campo Formio, regiunea a fost transferată monarhiei habsburgice.