Revoluția iraniană, care a culminat în 1979, a marcat o schimbare esențială în peisajul politic al Iranului, ducând la răsturnarea dinastiei Pahlavi și la înființarea Republicii Islamice Iran.Această tranziție a pus capăt guvernării monarhice a lui Pahlavi și a inaugurat guvernul teocratic condus de ayatollahul Ruhollah Khomeini.^[94] Înlăturarea lui Pahlavi, ultimul șah al Iranului, a marcat oficial sfârșitul monarhiei istorice a Iranului.^[95]După lovitura de stat din 1953, Pahlavi a aliniat Iranul cu Blocul de Vest, în special cu Statele Unite , pentru a-și întări conducerea autoritara.Timp de 26 de ani, el a menținut poziția Iranului departe de influența sovietică .^[96] Eforturile de modernizare ale șahului, cunoscute sub numele de Revoluția Albă, au început în 1963, ceea ce a dus la exilul lui Khomeini, un oponent vocal al politicilor lui Pahlavi.Totuși, tensiunile ideologice dintre Pahlavi și Khomeini au persistat, ducând la manifestații antiguvernamentale pe scară largă începând din octombrie 1977. ^[97]Incendiul Cinema Rex din august 1978, unde au murit sute de oameni, a devenit un catalizator pentru o mișcare revoluționară mai largă.^[98] Pahlavi a părăsit Iranul în ianuarie 1979, iar Khomeini s-a întors din exil în februarie, întâmpinat de câteva mii de susținători.^[99] Până la 11 februarie 1979, monarhia sa prăbușit, iar Khomeini și-a asumat controlul.^[100] În urma referendumului din martie 1979 din Republica Islamică, în care 98% dintre alegătorii iranieni au aprobat trecerea țării la o republică islamică, noul guvern a început eforturile de a redacta actuala Constituție a Republicii Islamice Iran;^[101] Ayatollahul Khomeini a apărut ca lider suprem al Iranului în decembrie 1979. ^[102]Succesul revoluției iraniene din 1979 a fost întâmpinat cu surprindere globală datorită caracteristicilor sale unice.Spre deosebire de revoluțiile tipice, nu a rezultat din înfrângerea în război, o criză financiară, revolte țărănești sau nemulțumire militară.În schimb, a avut loc într-o țară care se confruntă cu o prosperitate relativă și a adus schimbări rapide și profunde.Revoluția a fost masiv populară și a dus la un exil semnificativ, formând o mare parte a diasporei iraniene de astăzi.^[103] A înlocuit monarhia seculară și autoritara pro-occidentală a Iranului cu o teocrație islamistă anti-occidentală.Acest nou regim s-a bazat pe conceptul de Velâyat-e Faqih (Tutela juristului islamic), o formă de guvernare care se încadrează între autoritarism și totalitarism.^[104]Revoluția și-a propus un obiectiv ideologic de bază de distrugere a statului israelian ^[105] și a căutat să submineze influența sunnită în regiune.A susținut ascensiunea politică a șiiților și a exportat doctrinele khomeiniste la nivel internațional. În urma consolidării facțiunilor khomeiniste, Iranul a început să susțină militanțele șiite din regiune pentru a combate influența sunnită și pentru a stabili dominația iraniană, urmărind o ordine politică șiită condusă de Iran.