Romanii și-au început raidurile militare în Bazinul Carpaților în 156 î.Hr., când i-au atacat pe Scordisci care trăiau în regiunea transdanubiană.În 119 î.Hr., au mărșăluit împotriva Siscia (azi Sisak în Croația) și și-au întărit stăpânirea asupra viitoarei provincii Illyricum la sud de Bazinul Carpaților.În anul 88 î.Hr., romanii i-au învins pe scordisci a căror stăpânire a fost alungată înapoi în părțile de est ale Sirmiei, în timp ce panonienii s-au mutat în părțile de nord ale Transdanubiei.^[1] Perioada cuprinsă între 15 î.Hr. și 9 î.Hr. a fost caracterizată de revoltele continue ale panonienilor împotriva puterii în curs de dezvoltare a Imperiului Roman.Imperiul Roman i-a supus pe panonici, daci , celți și alte popoare pe acest teritoriu.Teritoriul de la vest de Dunăre a fost cucerit de Imperiul Roman între anii 35 și 9 î.Hr. și a devenit provincie a Imperiului Roman sub numele de Pannonia.Cele mai estice părți ale Ungariei de astăzi au fost organizate mai târziu (106 d.Hr.) ca provincia romană Dacia (a durat până în 271).Teritoriul dintre Dunăre și Tisa a fost locuit de iazigii sarmați între secolele I și IV d.Hr. sau chiar mai devreme (cele mai vechi vestigii au fost datate în anul 80 î.Hr.).Împăratul roman Traian a permis oficial iazigilor să se stabilească acolo ca confederați.Teritoriul rămas era în mâinile tracilor (dacilor).În plus, vandalii s-au stabilit în Tisa superioară în a doua jumătate a secolului al II-lea d.Hr.Cele patru secole de dominație romană au creat o civilizație avansată și înfloritoare.Multe dintre orașele importante ale Ungariei de astăzi au fost fondate în această perioadă, precum Aquincum (Budapest), Sopianae (Pécs), Arrabona (Győr), Solva (Esztergom), Savaria (Szombathely) și Scarbantia (Sopron).Creștinismul s-a răspândit în Pannonia în secolul al IV-lea, când a devenit religia oficială a imperiului.