Revoluția sârbă a fost o revoltă națională și o schimbare constituțională în Serbia care a avut loc între 1804 și 1835, timp în care acest teritoriu a evoluat dintr-o provincie otomană într-un teritoriu rebel, o monarhie constituțională și Serbia modernă.^[56] Prima parte a perioadei, din 1804 până în 1817, a fost marcată de o luptă violentă pentru independența față de Imperiul Otoman, cu două revolte armate, care s-au încheiat cu o încetare a focului.Perioada ulterioară (1817–1835) a fost martoră la o consolidare pașnică a puterii politice a Serbiei din ce în ce mai autonome, culminând cu recunoașterea dreptului la stăpânire ereditară de către prinții sârbi în 1830 și 1833 și extinderea teritorială a tinerei monarhii.^[57] Adoptarea primei Constituții scrise în 1835 a desființat feudalismul și iobăgia și a făcut țara suzerană.Aceste evenimente au marcat întemeierea Serbiei moderne.^[58] La mijlocul anului 1815, au început primele negocieri între Obrenović și Marashli Ali Pasha, guvernatorul otoman.Rezultatul a fost recunoașterea unui Principat Sârb de către Imperiul Otoman.Deși un stat vasal al Porții (tribut fiscal anual), a fost, în cele mai multe privințe, un stat independent.