Într-o diplomă, din 26 iulie 1324, regele Carol I al Ungariei se referă la Basarab drept „voievodul nostru al Țării Românești” ceea ce indică faptul că la acea vreme Basarab era vasal al regelui Ungariei.^[62] În scurt timp, însă, Basarab a refuzat să accepte suzeranitatea regelui, pentru că nici puterea în creștere a lui Basarab, nici politica externă activă pe care o conducea pe cont propriu spre sud nu puteau fi acceptabile în Ungaria.^[63] Într-o nouă diplomă, din 18 iunie 1325, regele Carol I îl menționează drept „Basarab al Țării Românești, infidel Sfintei Coroane a regelui” (Bazarab Transalpinum regie corone infidelem).^[64]În speranța de a-l pedepsi pe Basarab, regele Carol I a organizat o campanie militară împotriva lui în 1330. Regele a înaintat cu oștile sale în Țara Românească, unde totul părea să fi fost pustiit.Neputând să-l supună pe Basarab, regele a ordonat retragerea prin munți.Dar într-o vale lungă și îngustă, armata maghiară a fost atacată de români, care ocupaseră poziții pe înălțimi.Bătălia, numită Bătălia de la Posada, a durat patru zile (9–12 noiembrie 1330) și a fost un dezastru pentru ungurii a căror înfrângere a fost devastatoare.^[65] Regele a reușit să scape cu viața doar prin schimbul stemei sale regale cu unul dintre membrii săi.^[66]Bătălia de la Posada a reprezentat un punct de cotitură în relațiile maghio-valahe: deși în cursul secolului al XIV-lea, regii Ungariei încă au încercat să-i reglementeze pe voievozii Țării Românești de mai multe ori, dar au reușit doar temporar.Astfel victoria lui Basarab a deschis iremediabil calea către independență pentru Principatul Țării Românești.