Revolta Bar Kokhba (132-136 d.Hr.), condusă de Simon bar Kokhba, a fost al treilea și ultimul război evreo-roman.^[107] Această rebeliune, ca răspuns la politicile romane din Iudeea, inclusiv înființarea Aeliei Capitolinei pe ruinele Ierusalimului și a unui templu lui Jupiter pe Muntele Templului, a avut succes inițial. Bar Kokhba, văzut de mulți drept Mesia, a stabilit un stat provizoriu, dobândind un sprijin larg.Cu toate acestea, răspunsul roman a fost formidabil.Împăratul Hadrian a desfășurat o mare forță militară sub conducerea lui Sextus Iulius Severus, zdrobind în cele din urmă revolta în 134 d.Hr.^[108] Bar Kokhba a fost ucis la Betar în 135, iar rebelii rămași au fost învinși sau înrobiți până în 136.Urmările revoltei au fost devastatoare pentru populația evreiască din Iudeea, cu decese semnificative, expulzări și înrobire.^[109] Pierderile romane au fost și ele substanțiale, ducând la desființarea Legio XXII Deiotariana.^[110] După revoltă, concentrarea societății evreiești s-a mutat de la Iudeea la Galileea, iar romani au impus edicte religioase dure, inclusiv interzicerea evreilor de la Ierusalim.^[111] În secolele următoare, mai mulți evrei au plecat în comunitățile din diaspora, în special în comunitățile evreiești mari, în creștere rapidă, din Babilon și Arabia.Eșecul revoltei a condus la o reevaluare a credințelor mesianice din iudaism și a marcat o nouă divergență între iudaism și creștinismul timpuriu.Talmudul face referire negativă la Bar Kokhba drept „Ben Koziva” („Fiul înșelăciunii”), reflectând rolul lui perceput ca un fals Mesia.^[112]În urma înăbușirii revoltei Bar Kokhba, Ierusalimul a fost reconstruit ca colonie romană sub numele de Aelia Capitolina, iar provincia Iudeea a fost redenumită Syria Palaestina.