Anarhia de la Samarra a fost o perioadă de instabilitate internă extremă din 861 până în 870 în istoria Califatului Abbasid, marcată de succesiunea violentă a patru califi, care au devenit marionete în mâinile unor puternice grupuri militare rivale.Termenul derivă din capitala și sediul curții califale de atunci, Samarra.„Anarhia” a început în 861, odată cu uciderea califului al-Mutawakkil de către gardienii săi turci.Succesorul său, al-Muntasir, a domnit timp de șase luni înainte de moartea sa, posibil otrăvit de șefii militari turci.El a fost succedat de al-Musta'in.Diviziile din cadrul conducerii militare turce i-au permis lui Musta'in să fugă la Bagdad în 865, cu sprijinul unor șefi turci (Bugha cel Tânăr și Wasif) și șeful poliției și guvernatorul Bagdadului Muhammad, dar restul armatei turce a ales un nou calif în persoana lui al-Mu'tazz și a asediat Bagdadul, forțând capitularea orașului în 866. Musta'in a fost exilat și executat.Mu'tazz a fost capabil și energic și a încercat să controleze șefii militari și să excludă militarii din administrația civilă.Politicile sale au fost rezistate, iar în iulie 869 și el a fost destituit și ucis.Succesorul său, al-Muhtadi, a încercat și el să reafirme autoritatea califului, dar și el a fost ucis în iunie 870.