
La începutul anilor 1500, contactul diplomatic al Moscovei cu puterile vecine a semnalat ambițiile sale în creștere. În jurul anului 1532, diplomații ruși au început să se implice cu diferite hanate tătare de-a lungul râului Volga, inclusiv Kazan și Astrakhan. În această perioadă, Moscova se extindea spre est, căutând dominația asupra regiunii volatile. Kazanul a căzut în mâinile lui Ivan al IV-lea, cunoscut și sub numele de Ivan cel Groaznic, în 1552, ceea ce a dat Moscovei controlul asupra unei mari părți a Volgăi de mijloc și a marcat un pas crucial către construirea unui stat centralizat, multietnic.
Hanatul din Astrakhan, denumit și Hanatul Xacitarxan, a fost un stat tătar care a apărut în timpul destrămarii Hoardei de Aur . Până în 1551, Yamghurchi, hanul din Astrakhan, a făcut o supunere nominală Moscovei, dar și-a schimbat rapid loialitatea față de Crimeea și Hoarda Nogai. Această mișcare a determinat Rusia să trimită 30.000 de soldați pentru a face presiuni pe Yamghurchi, care a fugit în cele din urmă în 1554. Moscova a instalat un conducător client, Dervișul Ali Astrakhani, în Astrakhan, dar și el s-a aliniat curând cu Crimeea. Până în 1556, Moscova a ocupat direct Astrahanul și și-a demontat piața extinsă de sclavi, afirmând controlul asupra acestui punct strategic crucial în care râul Volga se întâlnește cu Marea Caspică.
Victoriile lui Ivan cel Groaznic asupra Kazanului și Astrahanului au remodelat Moscovia, transformând-o într-un imperiu multietnic, multiconfesional. Cu aceste câștiguri, Moscova a controlat întreaga lungime a Volgăi, a obținut acces la rutele comerciale din Asia Centrală și a stabilit dominația asupra hanaților tătari. În 1558, rușii au mutat Astrahanul spre sud, într-o nouă locație fortificată, consolidându-și stăpânirea asupra regiunii. Această epocă a cuceririlor a marcat apariția Moscoviei ca țaratul Rusiei, creând scena expansiunii sale într-un imperiu divers, care se va întinde în Asia și Europa.