
Prima bătălie de la Geok Tepe (1879) a avut loc în timpul cuceririi ruse a Turkestanului, marcând un conflict semnificativ împotriva turkmenilor Akhal Tekke. În urma victoriilor Rusiei asupra Emiratului Bukhara (1868) și a Hanatului Khiva (1873), nomazii din deșertul turcoman au rămas independenți, locuind într-o zonă mărginită de Marea Caspică, râul Oxus și granița cu Persia. Turcomanii Tekke, în primul rând agricultori, se aflau în apropierea munților Kopet Dagh, care asigurau o apărare naturală alături de oază.
În perioada premergătoare bătăliei, generalul Lazerev l-a înlocuit pe Nikolai Lomakin, fără succes anterior, adunând o forță de 18.000 de oameni și 6.000 de cămile la Chikishlyar. Planul presupunea un marș prin deșert spre Oaza Akhal, cu scopul de a stabili o bază de aprovizionare la Khoja Kale înainte de a ataca Geok Tepe. Provocările logistice au fost semnificative, inclusiv aterizări lente de aprovizionare la Chikishlyar și greutățile călătoriei în deșert în timpul unui sezon nefavorabil. În ciuda pregătirilor, campania s-a confruntat cu eșecuri timpurii odată cu moartea lui Lazerev în august, ceea ce l-a determinat pe Lomakin să preia comanda.
Înaintarea lui Lomakin a început cu o traversare a munților Kopet Dagh și un marș către Geok Tepe, cunoscut local sub numele de Denghil Tepe. Ajuns la cetatea, dens populată cu apărători și civili, Lomakin a inițiat un bombardament. Asaltul din 8 septembrie a fost prost executat, lipsit de pregătire, cum ar fi scara de scară și suficientă infanterie, ceea ce a dus la pierderi grele de ambele părți. Turkmenii, conduși de Berdi Murad Khan, care a fost ucis în timpul bătăliei, au reușit să respingă forțele ruse în ciuda pierderilor semnificative.
Retragerea Rusiei a marcat o încercare eșuată de cucerire a lui Geok Tepe, tactica lui Lomakin fiind criticată pentru graba și lipsa de planificare strategică, ceea ce a dus la vărsare de sânge inutilă. Rușii au suferit 445 de victime, în timp ce Tekkes au avut aproximativ 4.000 de victime (uciși și răniți). Următoarele l-au văzut pe generalul Tergukasov înlocuind Lazarev și Lomakin, majoritatea trupelor rusești retrăgându-se în partea de vest a Mării Caspice până la sfârșitul anului. Această bătălie a exemplificat provocările cu care se confruntă puterile imperiale în cucerirea teritoriilor din Asia Centrală, evidențiind dificultățile logistice, rezistența acerbă a populațiilor locale și consecințele proastei administrări militare.