
Societatea otomană era una tradițională și femeile nu aveau drepturi politice, chiar și după cea de-a doua epocă constituțională din 1908. În primii ani ai Republicii Turce, femeile educate s-au luptat pentru drepturile politice. O activistă politică notabilă a fost Nezihe Muhittin, care a fondat primul partid al femeilor în iunie 1923, care însă nu a fost legalizat deoarece Republica nu a fost declarată oficial.
Cu o luptă intensă, femeile turce au obținut dreptul de vot la alegerile locale prin actul din 1580 din 3 aprilie 1930. Patru ani mai târziu, prin legislația adoptată la 5 decembrie 1934, au obținut votul universal deplin, mai devreme decât majoritatea altor țări. Reformele din codul civil turc, inclusiv cele care afectează dreptul de vot al femeilor, au fost „recunoașteri nu numai în lumea islamică, ci și în lumea occidentală”. În 1935, la alegerile generale, optsprezece femei deputate s-au alăturat parlamentului, într-o perioadă în care femeile dintr-un număr semnificativ de alte țări europene nu aveau drept de vot.