Cucerirea musulmană a Transoxiana a marcat un capitol esențial în istoria Asiei Centrale, pe măsură ce forțele arabe au absorbit treptat regiunea, inclusiv Sogdia, în califatul islamic în expansiune. Această transformare s-a desfășurat pe parcursul mai multor secole, marcată de rezistență, negociere și eventual asimilare culturală și religioasă.
Incursiunile timpurii și cucerirea Sogdiei
După cucerirea musulmană a Persiei (651 e.n.), califatul Rashidun s-a extins până în Khorasan, aducându-i pe malurile râului Oxus (Amu Darya). Cu toate acestea, eforturile serioase de a trece în Transoxiana și de a-și cuceri principatele independente au început sub Califatul Omeyad . Aceste campanii au fost conduse de importanța strategică a regiunii, bogăția sa și rolul său în controlul rutelor comerciale din Drumul Mătăsii.
Transoxiana, cunoscută de arabi drept „țara de dincolo de râu”, a fost împărțită în regiuni precum Tokharistan, Sogdia și Khwarizm. Sogdia, cu centrele sale urbane precum Samarkand și Bukhara, a fost un centru vital al comerțului și culturii. Inițial, incursiunile arabe s-au limitat la raiduri pentru pradă și tribut. Cu toate acestea, campaniile s-au intensificat sub guvernatori precum Qutayba ibn Muslim, care la începutul secolului al VIII-lea a condus o cucerire sistematică.
Qutayba a capturat orașe importante, inclusiv Samarkand și Bukhara, deși nu fără dificultate. Conducătorii sogdieni, precum Tarkhun din Samarkand, au căutat adesea alianțe cu puterile vecine, inclusiv turcii și dinastia Tang dinChina , pentru a rezista dominației arabe. Până în 712 e.n., Samarkand a căzut în mâinile arabilor, marcând începutul dominației musulmane asupra Sogdiei.
Rezistență și Intervenții Turgesh
Cucerirea nu a fost necontestat. Conducătorii sogdieni și aliații turci, inclusiv Turgesh Khaganate, au lansat revolte și contraatacuri repetate. Rebeliile notabile, precum cea a lui Devashtich din Penjikent, au evidențiat rezistența de durată la dominația arabă. Raidurile Turgesh au destabilizat și mai mult controlul arab, mai ales în timpul domniei lui Suluk, khaganul lor, care a recuperat pentru scurt timp o mare parte din Transoxiana la începutul secolului al VIII-lea.
În ciuda eșecurilor, arabii și-au consolidat în cele din urmă stăpânirea după victorii cheie, cum ar fi bătălia de la Talas din 751 d.Hr. Deși această bătălie este adesea mitologizată, impactul ei a constat mai mult în asigurarea influenței arabe în Transoxiana decât în ruperea puterii chineze, care deja scăzuse din cauza rebeliunilor interne.
Islamizarea Sogdiei
Procesul de islamizare la Sogdia a fost treptat. Sub omeiazi, conversiile au fost puține, deoarece clasa conducătoare a priorit inițial impozitarea în detrimentul prozelitismului. Non-musulmanii, în special zoroastrienii, budiștii și adepții credințelor locale, erau tratați ca cetățeni de clasa a doua în sistemul dhimmi, supuși taxei jizya.
Califatul Abbasid (750–1258 d.Hr.) a adus schimbări semnificative. Politicile abbazide au încurajat convertirea, oferind mai multă egalitate și oportunități noilor musulmani. Această perioadă a cunoscut o creștere a adoptării islamului, în special în rândul elitei și comercianților sogdieni, care au beneficiat de integrarea în rețelele comerciale islamice. Răspândirea islamului a fost susținută în continuare de construcția de moschei, precum cea înființată la Bukhara sub Qutayba, și de eforturile savanților islamici care s-au stabilit în regiune.
Transformare culturală
Cucerirea și islamizarea au transformat societatea sogdiană. În timp ce o mare parte din cultura, limba și practicile religioase preislamice din Sogdia au persistat timp de secole, islamul a devenit treptat credința dominantă. Persanul a înlocuit Sogdianul ca lingua franca, o schimbare care a reflectat schimbări culturale mai ample în Asia Centrală.
Comerțul de-a lungul Drumului Mătăsii a continuat să înflorească sub stăpânirea islamică, negustorii sogdieni adaptându-se la noua ordine. Orașe precum Samarkand și Bukhara au devenit centre importante de învățare, artă și arhitectură islamică, punând bazele rolului ulterior al regiunii ca centru cultural și intelectual sub dinastiile samanide și ulterioare.
Moştenire
Cucerirea musulmană a Sogdiei a marcat integrarea regiunii în lumea islamică, remodelând peisajul politic și cultural al acesteia. Islamizarea treptată a populației și rolul regiunii în răspândirea culturii și comerțului islamic au făcut din Sogdia o legătură cheie între Orientul Mijlociu, Asia de Sud și China. În timp ce cucerirea a fost inițial marcată de rezistență și conflict, eventuala sinteza a tradițiilor islamice și sogdiene a îmbogățit moștenirea culturală a Asiei Centrale.