Dominanța timpurie și subjugarea
Kârgâzii au trăit inițial în Munții Borohoro și Valea Râului Manasi, înregistrările timpuriidin China se refereau la ei ca „Jiankun” sau „Gekun”. Istoria lor de interacțiune cu imperii puternice a început în 201 î.Hr., când au fost subjugați de Xiongnu, una dintre cele mai vechi și mai puternice confederații nomadice din Asia Centrală.
Epoca Kidariților și Hunilor Albi
Până în secolul al IV-lea e.n., kidariții, un trib hunic, au apărut ca o putere dominantă în Asia Centrală, controlând părți din Transoxiana și Gandhara. Influența lor asupra regiunii a marcat o perioadă de tranziție cheie pentru nomazii din Asia Centrală. Cu toate acestea, dominația lor a fost de scurtă durată. Hunii albi, sau heftaliții, au devenit proeminente în jurul secolului al V-lea d.Hr., devenind o forță formidabilă care i-a provocat pe kidariți.
În 467 d.Hr., heftaliții, în alianță cu regele sasanian Peroz I, i-au învins decisiv pe kidariți. Această victorie a pus capăt guvernării Kidarite în Transoxiana, forțându-i să se retragă în Gandhara . Heftaliții și-au consolidat puterea, creând un imperiu semnificativ, dar de scurtă durată, care a remodelat peisajul politic al Asiei Centrale. Aceste evenimente i-au influențat indirect pe kârgâz, modificând dinamica puterii din regiune, deschizând calea pentru ascensiunea imperiilor turcice de mai târziu.
Subjugarea Göktürks și Kârgâzilor
Pe la mijlocul secolului al VI-lea, Göktürks (Kök-Türks) au apărut ca primul popor turc care a înființat un stat în Asia Centrală. Cunoscuți în sursele chineze ca Tujue, ei au ajuns la putere în 551 d.Hr. sub Bumin (Tuman) Khan din tribul Ashina. Bazându-se pe moștenirea puterilor nomade anterioare, cum ar fi Xiongnu și Heftaliții, Göktürks și-au extins influența pe teritorii vaste, inclusiv în părți ale Kârgâzstanului actual.
În 710 d.Hr., după o înfrângere decisivă în Munții Sayan, Göktürks i-au subjugat pe kârgâzi, permițându-le în același timp un anumit grad de guvernare locală. Cu toate acestea, Khaganatul Göktürk s-a fracturat în cele din urmă în Khanatele Göktürk de Est și Vest. Hanatul Göktürk de Vest, care includea ținuturi din apropierea Kârgâzstanului, s-a dezintegrat până în 744 d.Hr., ducând la ascensiunea altor puteri turcești în regiune.
Rebeliune și cucerire
După prăbușirea Khaganatului Göktürk, Imperiul Uyghur a apărut ca forță dominantă în Asia Centrală în 744 d.Hr. Până în 758 d.Hr., uigurii l-au ucis pe hanul kirghiz și i-au adus pe kârgâzii Yenisei sub conducerea lor. În ciuda acestei subjucări, kârgâzii s-au răzvrătit în mod repetat împotriva stăpânilor lor. În 840 d.Hr., cu ajutorul dinastiei Tang , kârgâzii au jefuit cu succes capitala uigură, Ordu-Baliq, în Valea Orkhon, demontând efectiv Khaganatul uigur și alungând uigurii din Mongolia.
Cu toate acestea, kârgâzii nu au stabilit un control durabil asupra Mongoliei. În schimb, și-au îndreptat atenția spre sud, extinzându-se în Munții Tian Shan, unde și-au menținut dominația timp de aproximativ două secole. Între timp, uigurii strămuți s-au stabilit în bazinul Tarim și Gansu, formând state budiste descentralizate precum Kara-Khoja, care au păstrat tradițiile culturale uigure.
Relațiile dinastiei Tang
În secolul al IX-lea, kârgâzii au stabilit legături strânse cu dinastia Tang din China. Ei au susținut că provin din generalul Han Li Ling, o figură legată de descendența imperială Tang. Aceasta a pretins că rudenia a stimulat alianțe și a justificat campaniile militare kârgâzești împotriva uigurilor. Recunoașterea Tang a liderilor kârgâzi cu titluri onorifice le-a consolidat și mai mult statutul de aliați regionali.
Declin
După apogeul în secolul al IX-lea, influența kârgâză a scăzut. Până în 924 d.Hr., dinastia Khitan Liao s-a extins pe Podișul Mongoliei, limitând influența Kârgâzului în regiune. Khaganatul Kârgâz a persistat în patria sa Yenisei până în 1207 d.Hr., când a fost absorbit de Imperiul Mongol, marcând sfârșitul independenței lor politice.