
Haskalah, numită adesea Iluminismul evreiesc (ebraică: השכלה; literalmente, „înțelepciune”, „erudiție” sau „educație”), a fost o mișcare intelectuală în rândul evreilor din Europa Centrală și de Est, cu o anumită influență asupra celor din Europa de Vest și Lumea musulmană. A apărut ca o viziune ideologică definită asupra lumii în anii 1770, iar ultima sa etapă s-a încheiat în jurul anului 1881, odată cu ascensiunea naționalismului evreiesc.
Haskalah a urmărit două scopuri complementare. Ea a căutat să-i păstreze pe evrei ca un colectiv separat, unic și a urmărit un set de proiecte de reînnoire culturală și morală, inclusiv o renaștere a limbii ebraice pentru a fi folosită în viața seculară, ceea ce a dus la o creștere a numărului de ebraici tipărite. În același timp, s-a străduit pentru o integrare optimă în societățile din jur. Practicanții au promovat studiul culturii, stilului și limbajului exogen și adoptarea valorilor moderne. În același timp, s-a urmărit și productivitatea economică. Haskalah a promovat raționalismul, liberalismul, libertatea de gândire și cercetarea și este în mare parte percepută ca varianta evreiască a Epocii Iluminismului general. Mișcarea a cuprins un spectru larg, de la moderati, care sperau la un compromis maxim, până la radicali, care căutau schimbări radicale.