
Video
Mișcarea Bhakti a fost o mișcare religioasă semnificativă în hinduismul medieval care a căutat să aducă reforme religioase în toate păturile societății prin adoptarea metodei devotamentului pentru a obține mântuirea. A fost proeminent încă din secolul al VII-lea în sudul Indiei și s-a răspândit spre nord. A măturat estul și nordul Indiei începând cu secolul al XV-lea, atingând apogeul între secolele al XV-lea și al XVII-lea d.Hr.
Mișcarea Bhakti s-a dezvoltat la nivel regional în jurul diferiților zei și zeițe, iar unele subsecte au fost Vaishnavism (Vishnu), Shaivism (Shiva), Shaktism (zeițe Shakti) și Smartism. Mișcarea Bhakti a predicat folosind limbile locale, astfel încât mesajul să ajungă la mase. Mișcarea a fost inspirată de mulți sfinți-poeți, care au susținut o gamă largă de poziții filozofice, de la dualismul teistic al lui Dvaita la monismul absolut al Advaita Vedanta.
În mod tradițional, mișcarea a fost considerată o reformă socială influentă în hinduism prin faptul că a oferit o cale alternativă orientată spre spiritualitate individuală, indiferent de nașterea sau sexul cuiva. Savanții contemporani se întreabă dacă mișcarea Bhakti a fost vreodată o reformă sau o rebeliune de orice fel. Ei sugerează că mișcarea Bhakti a fost o renaștere, reelaborare și recontextualizare a tradițiilor vedice antice. Bhakti se referă la devotamentul pasional (față de o zeitate).
Scripturile mișcării Bhakti includ Bhagavad Gita, Bhagavata Purana și Padma Purana.