
Slavii și-au stabilit un punct de sprijin în ținuturile cehe în timpul Marii Migrații, intrând inițial sub controlul avarilor în secolul al VI-lea și participând la raidurile avarilor în toată Europa Centrală. În jurul anului 623, Samo, un comerciant franc, a unificat triburile slave din Boemia și Moravia în prima uniune politică slavă cunoscută, Regatul lui Samo. Conducerea sa le-a permis slavilor să reziste atât amenințărilor avari, cât și francilor, culminând cu victoria semnificativă a slavilor asupra forțelor france în bătălia de la Wogastisburg. Cu toate acestea, tărâmul lui Samo s-a desființat după moartea sa în 658, iar avarii și-au recâștigat influența, stabilindu-se pe Dunăre și impunând tribut comunităților slave.
Până în secolul al VIII-lea, au apărut așezări slave fortificate și o elită războinică, marcând ascensiunea centrelor de putere locale. Campaniile lui Carol cel Mare de la sfârșitul secolului al VIII-lea au destabilizat în cele din urmă Khaganatul Avar, permițând slavilor mai multă autonomie. În acest nou context, Moravia a devenit un centru slav proeminent până la începutul secolului al IX-lea. Unificarea teritoriilor Moravie și Nitra sub Mojmír I a pus bazele Marii Moravie, primul stat slav de vest semnificativ.

Harta Europei din anul 900, arătând Marea Moravie și vecinii săi. © Toshko Vihrenski
Succesorul lui Mojmír, Rastislav, a extins și mai mult influența Moraviei și a rezistat dominației france, invitându-i pe misionarii bizantini Chiril și Metodiu în 863 să promoveze creștinismul și alfabetizarea în slavona bisericească veche. Nepotul lui Rastislav, Svatopluk I, a întărit legăturile Moraviei cu papalitatea, extinzând tărâmul până la apogeul său la sfârșitul secolului al IX-lea. Cu toate acestea, luptele interne și invaziile maghiare au fracturat regatul după moartea lui Svatopluk, ducând la eventuala prăbușire a Marii Moravie până în 907. Această epocă esențială a pregătit scena pentru dezvoltarea ulterioară a Cehiei, întemeindu-o pe tradițiile slave și alfabetizarea creștină.