
Dizolvarea Cehoslovaciei, numită adesea „Divorțul de catifea”, a marcat un sfârșit pașnic al unității țării la 31 decembrie 1992, împărțind federația în două state independente: Cehia și Slovacia. Acest eveniment a urmat „Revoluției de catifea” din 1989, care a făcut tranziția pașnică a Cehoslovaciei de la regimul comunist la democrație. Deși mulți cetățeni din ambele republici sperau să mențină un stat unificat, presiunile politice și ambițiile economice și naționaliste diferite au determinat scindarea.
În 1992, parlamentul slovac și-a declarat independența, iar Klaus și Mečiar au fost de acord să procedeze la dizolvare. Adunarea Federală a adoptat acte în noiembrie 1992 care au finalizat diviziunea, în vigoare la 31 decembrie. Proprietățile, activele și resursele federale au fost împărțite, în general într-un raport de 2:1, reflectând echilibrul populației cehe-slovace. Coroana cehoslovacă a servit inițial drept monedă comună, dar preocupările economice au determinat ambele țări să emită monede separate în câteva luni.
Diviziunea a afectat ambele economii, mai ales inițial, deoarece legăturile tradiționale de afaceri trebuiau să se adapteze la politicile comerciale internaționale. Cu toate acestea, ambele națiuni au înregistrat o creștere constantă, iar până la mijlocul anilor 2000, economia Slovaciei a depășit-o chiar pe cea a Republicii Cehe, parțial din cauza reformelor economice și a adoptării monedei euro de către Slovacia în 2009. Republica Cehă și-a menținut coroana, deși este de așteptat să adopte euro în viitor.
După despărțire, fiecare republică a onorat tratatele internaționale ale Cehoslovaciei și s-a alăturat Națiunilor Unite ca entități separate în 1993. Cetățenia a fost determinată de reședință, locul nașterii și alte criterii, indivizilor având posibilitatea de a solicita cetățenia în cealaltă țară. Mișcarea transfrontalieră a rămas deschisă, iar ambele țări au aderat la UE în 2004 și la spațiul Schengen în 2007, facilitând și mai mult libera circulație și comerțul.
Divorțul de catifea iese în evidență ca un model pașnic, cooperant de separare, în contrast cu despărțirile violente din alte state post-comuniste. În timp ce fiecare țară sa confruntat inițial cu provocări economice, ambele au beneficiat de o perioadă de creștere rapidă, integrare în UE și stabilitate politică. Această separare a permis Slovaciei și Republicii Cehe să dezvolte identități distincte, menținând în același timp legături strânse și cooperare prin parteneriate europene și Grupul Visegrád.