
Rezistența cehă împotriva ocupației naziste în Protectoratul Boemiei și Moraviei a început imediat după instituirea protectoratului de către Germania în martie 1939. Rezistența timpurie a inclus proteste în masă, boicotarea transportului public și demonstrații. Deși autoritățile germane au suprimat o mare parte din această activitate, rezistența subterană a început să se consolideze, cu grupuri precum Conducerea Centrală a Rezistenței Interne (ÚVOD) luând forma. Condusă de exilați cehoslovaci precum președintele Edvard Beneš și František Moravec de la Londra, ÚVOD a coordonat rezistența în cadrul protectoratului, în primul rând printr-o rețea de grupuri clandestine precum Centrul Politic, Comitetul pentru petiția „Rămânem credincioși” și Apărarea Națiunii. Ei au susținut eforturile de strângere de informații și au încurajat actele pe scară largă de sfidare împotriva ocupației.
Una dintre cele mai renumite operațiuni ale rezistenței a fost asasinarea lui Reinhard Heydrich, un oficial nazist de rang înalt și brutal Reichsprotektor. La 27 mai 1942, luptătorii de rezistență Jan Kubiš și Jozef Gabčík l-au atacat pe Heydrich la Praga, dând o lovitură critică conducerii germane din Protectorat. Cu toate acestea, forțele germane au răspuns cu represalii severe, inclusiv distrugerea satelor Lidice și Ležáky și execuții în masă. Această represiune a devastat rețeaua de rezistență, ducând la dizolvarea ÚVOD și a lăsat rezistența în dezordine pentru restul ocupației.
În ultimii ani de război, grupurile de partizani precum brigada Jan Žižka au început războiul de gherilă, țintind infrastructura germană prin sabotaj și ambuscade, în special de-a lungul liniilor ferate. Partizanii, care operează în principal în regiuni îndepărtate sau muntoase, au ajuns să includă membri diverși: muncitori rurali cehi, foști prizonieri de război și chiar dezertori germani.
Rezistența a atins apogeul în mai 1945 odată cu Revolta de la Praga, o revoltă la nivel de oraș în ultimele zile ale războiului. Civilii au atacat forțele germane, construind baricade și ducând bătălii de stradă. Deși Armata Roșie a sosit pe 9 mai pentru a elibera oficial orașul, Praga a fost aproape eliberată de eforturile locale. Această revoltă a devenit un simbol al rezistenței cehe și mai târziu, sub regimul comunist, a fost reîncadrată ca o narațiune a unității sovieto-cehe. Rezistența din timpul celui de-al Doilea Război Mondial rămâne un capitol critic în istoria Cehoslovaciei, simbolizând hotărârea națiunii de a se opune ocupației, în ciuda represaliilor și suprimării severe.