Începutul secolului al XIX-lea a marcat o perioadă de trezire națională în Boemia, deoarece Europa Centrală a cunoscut un val de naționalism inspirat atât de Revoluția Franceză, cât și de expansiunea napoleonică. Pentru cehi, acest lucru s-a tradus într-o renaștere culturală condusă nu de nobilimea germanizată, ci de o intelectualitate cehă în ascensiune, provenită în primul rând din origini țărănești. Acești intelectuali au inițiat Renașterea Națională Cehă, care urmărea să revigoreze limba, literatura și identitatea cehă.
Inițial, renașterea sa concentrat pe lingvistică. Savanți precum Josef Dobrovský și Josef Jungmann au documentat și modernizat limba cehă, care supraviețuise în mare parte doar ca limba vernaculară în comunitățile rurale. Activitatea lingvistică a lui Dobrovský și eforturile lui Jungmann de a dezvolta ceha ca limbă literară au contribuit la crearea unei platforme pentru literatura cehă. Contribuțiile lor au alimentat un număr tot mai mare de cititori cehi și au încurajat lucrările originale ale unor autori precum poeții Ján Kollár, Karel Hynek Mácha și dramaturgi precum Josef Kajetán Tyl.
Din punct de vedere instituțional, mișcarea s-a solidificat odată cu înființarea Muzeului Regatului Boem în 1818, un centru pentru studiile cehe și un loc în care identitatea cehă ar putea înflori prin publicare și cercetare. Muzeul a lansat un jurnal ceh în 1827 și, în 1830, a fuzionat cu Matice česká, o societate care a publicat cărți și a susținut cultura cehă. Aceste organizații au poziționat Praga ca un centru de studii slave, făcând legături cu alte națiuni slave.
Cea mai influentă figură a acestei renașteri a fost istoricul František Palacký. Bazându-se pe idealurile naționaliste ale tradiției husite, Palacký a scris monumentala sa Istorie a poporului ceh, care celebra rezistența cehă la opresiune și urmărea să inspire conștiința politică cehă. Lucrarea sa a încadrat lupta cehă ca parte a unei moșteniri mai ample slave și protestante, legând-o la idealurile lui Jan Amos Komenský, educatorul influent și liderul Fraților Cehi. Până în 1848, în timpul revoltelor revoluționare din Europa, Palacký a apărut ca lider politic pentru cehi, promovând o viziune înrădăcinată în reînnoirea culturală care avea să devină centrală pentru identitatea națională cehă.