Conflictul Nagorno-Karabah a fost o dispută etnică și teritorială prelungită între Armenia și Azerbaidjan cu privire la regiunea Nagorno-Karabah, locuită predominant de etnici armeni, și zonele adiacente locuite predominant de azeri până la expulzarea lor în anii 1990. Recunoscută pe plan internațional ca parte a Azerbaidjanului, Nagorno-Karabakh a fost revendicată și parțial controlată de autoproclamata Republică Artsakh.
În timpul erei sovietice, locuitorii armeni din regiunea autonomă Nagorno-Karabah s-au confruntat cu discriminare, inclusiv eforturile autorităților sovietice azere de a suprima cultura armeană și de a încuraja reinstalarea azeră, deși armenii și-au menținut majoritatea. În 1988, un referendum din Nagorno-Karabah a sprijinit transferul regiunii în Armenia sovietică, aliniindu-se la legile sovietice privind autodeterminarea. Această mișcare a dus la pogromuri anti-armeniene în Azerbaidjan, escaladând la violență etnică reciprocă.
După prăbușirea Uniunii Sovietice, conflictul s-a intensificat într-un război pe scară largă la începutul anilor 1990. Acest război s-a încheiat cu o victorie pentru Artsakh și Armenia, care a dus la ocuparea teritoriilor azere înconjurătoare și deplasări semnificative de populație, inclusiv expulzarea etnicilor armeni din Azerbaidjan și a azerilor din Armenia și zonele controlate de armeni. Ca răspuns, Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite în 1993 a adoptat rezoluții care afirmă integritatea teritorială a Azerbaidjanului și cerea retragerea forțelor armene de pe pământurile azere. O încetare a focului în 1994 a adus o relativă stabilitate, deși tensiunile au înăbușit.

Harta conflictului din Nagorno-Karabah după războiul din Nagorno-Karabah din 2020. © Golden
Conflictul reînnoit din aprilie 2016, cunoscut sub numele de Războiul de patru zile, a dus la numeroase victime, dar modificări teritoriale minore. Situația s-a deteriorat semnificativ odată cu cel de-al Doilea Război din Nagorno-Karabah la sfârșitul anului 2020, care a condus la câștiguri substanțiale azere în cadrul unui acord de încetare a focului din 10 noiembrie 2020, inclusiv recuperarea teritoriilor din jurul Nagorno-Karabah și a unei părți a regiunii în sine. Încălcările continue de încetare a focului au marcat perioada post-2020. În decembrie 2022, Azerbaidjan a inițiat o blocare a orașului Artsakh, iar în septembrie 2023 a lansat o ofensivă militară decisivă care a dus la capitularea autorităților din Artsakh. În urma acestor evenimente, majoritatea etnicilor armeni au fugit din regiune, iar Artsakh a fost dizolvat oficial la 1 ianuarie 2024, punând capăt independenței sale de facto și reafirmând controlul Azerbaidjan asupra teritoriului.