
Următoarele cuceririi Ierusalimului de către cruciați în iulie 1099 au fost marcate de masacru și devastare pe scară largă. Mii de musulmani și evrei au fost uciși, deoarece cruciații nu au făcut o distincție mică între combatanți și necombatanți. Relatările contemporane descriu măcelul ca fiind deosebit de sălbatic, cu locurile sfinte musulmane de pe Muntele Templului convertite în altare creștine.
În timp ce atrocitățile care au urmat asediilor au fost comune în războiul medieval, atât pentru creștini, cât și pentru musulmani, amploarea masacrului de la Ierusalim i-a șocat pe observatori. Probabil a depășit normele vremii, deoarece cruciații căutau să-și afirme dominația asupra orașului sfânt nou capturat. Acest eveniment rămâne unul dintre cele mai infame episoade ale Primei Cruciade, subliniind natura brutală a conflictului.