
Renașterea macedoneană este un termen istoriografic folosit pentru înflorirea culturii bizantine în secolele IX–XI, sub dinastia macedoneană omonimă (867–1056), în urma răsturnărilor și transformărilor din secolele VII–VIII, cunoscută și sub numele de „Întunericul Bizantin”. Vârste”. Perioada este cunoscută și ca era enciclopedismului bizantin, din cauza încercărilor de a organiza și codifica sistematic cunoștințele, exemplificate de lucrările cărturarului-împărat Constantin al VII-lea Porphyrogennetos.