
Ibn Tumart a murit în august 1130, la scurt timp după ce almohazii suferiseră o înfrângere semnificativă. În ciuda pierderii liderului lor carismatic, mișcarea almohadă nu s-a prăbușit. Supraviețuirea și consolidarea mișcării în această perioadă critică sunt atribuite conducerii și perspicacității strategice a succesorului lui Ibn Tumart, Abd al-Mu'min.
Moartea lui Ibn Tumart a fost ascunsă în mod deliberat timp de trei ani, o perioadă pe care cronicarii almohazi l-au descris drept „ghayba”, adică „ocultare”. Această perioadă secretă i-a oferit probabil lui Abd al-Mu'min ocazia de a-și consolida autoritatea și de a-și asigura succesiunea. Deși era de origine berberă Zenata din Tagra din Algeria actuală și, prin urmare, un străin printre triburile Masmuda din sudul Marocului care au format nucleul mișcării, Abd al-Mu'min a navigat cu pricepere peisajul politic. El a reușit să-și elimine principalii rivali și să reintegreze triburile care șovăiau în sprijinul lor.
Până în 1133, la trei ani după moartea lui Ibn Tumart, Abd al-Mu'min s-a impus cu succes ca lider al mișcării almohade și a fost proclamat oficial „calif”, asigurând continuitatea și succesul viitor al cauzei almohade. Aceasta a marcat începutul unei noi ere pentru almohazi, deoarece Abd al-Mu'min îi va conduce la cuceriri mai mari și la eventuala răsturnarea statului almoravid.